Archive for the ‘scrisori pentru mai tarziu’ Category

Draga Emmy,
iunie 26, 2009

Draga Emmy,
Dupa ultima ploaie de toamna ai disparut fara nici un cuvant. Am intrebat banca din parcul in care obisnuiai sa iti aduni gandurile daca mai stie ceva de tine. Pe chipul ei imbatranit de vreme nu am putut citi decat tristete. Am intrebat copacii cei mai zvelti din fata casei tale daca te-au zarit [...]

Scrisori pentru mai tarziu
mai 8, 2008

Tata, imbatranesti… atat de aproape de mine si totusi, atat de departe. Parul si-a schimbat culoarea. Tusesti altfel. Privirea ta e seaca. Nu mai ai forta pe care o aveai. Forta cu care mi-ai inchis toate portile copilariei… . Acum sunt femeie, tata. Muncesc ca si tine. Ma descurc si cu facultatea. Nu am sa [...]


aprilie 29, 2008

Un barbat care nu sta langa copilul lui nu face nici doua parale.Este ceva in neregula cu barbatul,nu cu copilul…

Gri
aprilie 12, 2008

Nu oamenii te schimba, ci intamplarile si situatiile fara iesire la care te condamna viata. Inocenta? Naivitatea? Ambitia? Zambetul? Speranta? Fii serioasa,mama… sunt cuvinte pe care daca as putea le-as strange tare in mana, le-as mototoli si le-as arunca la gunoi. Nu, nu le-as da foc, poate ca totusi e o umbra de speranta sa [...]

Ades e greu chiar si sa mori
martie 28, 2008

N-am crezut niciodata ca e atat de greu sa mori. Nu i-am inteles niciodata pe cei care isi luau viata. Nu l-am iertat pe Ralph nici acum pentru asta. Nu am stiut ca durerea celor care te iubesc este mai presus de orice spada infipta si rasucita in inima neincetat. Nu am crezut ca vreodata [...]

Oglinzi paralele
martie 15, 2008

Din ce in ce mai multa lume imi reproseaza faptul ca sunt trista. Nimic nou, asta stiu si eu de un an de zile. Si m-am obisnuit cu acest nou EU, desprins de lume, care sta ghemuit intr-un colt rece si intunecat si care la fiecare mica raza de lumina se [...]

Traieste clipa…
martie 3, 2008

Parcul e pustiu…e noapte. Vântul răscoleşte frunzele de sub picioarele mele. Uneori mă simt ca una dintre ele. O frunză-n vânt ce e izbită neîncetat, neştiind sub picioarele sau în mâna cui voi ajunge. Se aude un leagăn cum scârţâie, ca o chemare tristă. Mă ridic [...]

Spune-mi ce mai e cu viata mea
septembrie 1, 2007

…Unii oameni intra in vietile noastre si pleaca repede, altii stau o vreme si lasa amprente pe inimile noastre si niciodata nu suntem la fel.
Daca stau bine si ma gandesc, imi dau seama ca nu sunt nimic altceva decat un firicel de colb straveziu orbit de sentimente, ce bantuie [...]