O multitudine de culori aici, in inimioara mea:)
Tie iti multumesc, cu toate ca mi-am promis ca niciodata nu voi vorbi si nu voi zugravi in cuvinte pastelate povestea noastra . Chiar daca iti spuneam: tacerea este cel mai puternic strigat. Chiar daca niciodata nu mi-ai inteles nevoia de a-mi asterne gandurile pe o foaie virtuala de hartie. Chiar daca stii deja ce am sa-ti spun.
Viata mea nu se rezuma doar la acei nori care atarna greu deasupra mea. Nu. Viata mea e in adierea vantului, in alergatul desculta prin ploaia calda de vara, in stropii valurilor care imi gadila pielea arsa de soare, in firul de iasomie care atarna dupa urechea mea , in scrisorile parfumate din clasa a saptea, in rasaritul soarelui si in apusul lui atunci cand simt mana ta pe obrazul meu. Viata mea este in tine si in zambetul care imi usuca si cea mai ascunsa lacrima…
Si da, iti multumesc.
Si nu, mai mult nu am sa spun…
… pentru ca stii deja.
Iar eu stiu raspunsul.
