E soare, dar in lumea mea ploua. Si ploua fara nori. Vad soarele, stiu ca e acolo, dar nu…Imi doresc atat de tare sa ploua incat chiar ploua. Oare chiar toate femeile au tendinta asta, mai mult sau mai putin, de a face pe victimele? Cand e prea bine gasim un motiv sa stricam tot. Si ne pare rau, dar nu am recunoaste niciodata. Si continuam, e ca noi, niciodata ca ei. Stiu ca nu sunt singura, dar mai stiu si ca nu e bine sa generalizezi.
E o boala? E un moft? E doar o tendinta de a avea controlul asupra tot? Sau chiar credem ca prea multa fericire strica? Sunt mult prea complexa,si nu intr-un sens bun, ma cosum prea mult, exagerez ades, si inca… inca port urma indoilelilor lasate in suflet cu ceva timp in urma. Ranile astea chiar nu trec?
ooo daaaa!!
esti prim@ fata kre recunoaste asta.Frate,nu stiu de ce va place sa exagerati totul,dar toate faceti la fel. Poate l;a tine e althfel problema, ai indoieli din trecut, dar alte fete chiar nu pot trai daca nu plang si nu se mint singure.
Sergiu,hai sa nu generalizam totusi. Cred ca asta se intampla doar fetelor carora le-a fost tradata increderea si le este mai greu sa si-o recapete. In plus,stii bine ca fetele pun mereu mai mult la suflet decat voi. La mine e mai ciudat.Si nu-mi place ca fac asta,si nu mi-e rusine s-o recunosc, vreau doar sa pot sa fiu si eu cea care spune: si ce daca si de data asta va fi la fel?next! but…it’s not that easy…
nu e asa.Uite,prietena mea e prima data implicata intr-o rel de 4 ani.Nu a mai avut alta.Si totusi daca nu ii raspund cand suna prima data incepe un scandal monstru,park m-as fi dus cu alta shi as fi terminat intr-un minut.Eu am mai avut rel si toate dupa o perioada faceau la fel.Si alea care nu faceau, de fapt ma inselau cu altu.So? aici ce raspuns mai ai?
In cazul tau cred ca e vorba de posesivitate.Fetele au nevoie de dovezi continuee de iubire,iar voi aveti tendinta ca dupa o perioada sa o lasati mai moale,sa mearga de la sine.Nu merge mereu asa.Desi aveti impresia ca e stabila relatia, noi avem impresia ca sunteti indiferenti si v-ati plictisit. Sunt atatea motive pentru care fetele fac scandal.Si stiu prea bine ca acestea apar dupa un an,doi.Paradoxal,exact atunci cand trebuia sa existe incredere deja. Dar asa sunt majoritatea fetelor. Inima unei fete e un ocean de secrete…
mai maimutzo, n-ai putea sa te inseli mai mult! :p Really! Nu zic ca ceea ce spui tu nu e valabil in teorie. Numai ca e valabil numai in teorie. Tu incerci sa explici logic un fenomen care n-are legatura cu logica, ci cu emotionalul. Trebuie facuta diferenta intre o relatie normala, intre doi adulti, si o relatie de co-dependenta, unde e clar ca cei doi vor ajunge sa se raneasca unul pe celalalt. Prea multi oameni cauta raspunsul la intebari si nefericire in altcineva. Trebuie sa fii tu fericit cu tine insuti pentru a ajunge sa fii cu adevarat fericit cu altcineva.
Oh cavalerule, stiu ca stau bine cu teoria.Si tu stii cat de praf sunt cu practica.Uneori am impresia ca astfel de comportamente nici nu au raspunsuri. Si totusi…si intre adulti au loc astfel de reprosuri .De ce? Sunt imaturi?
In ceea ce priveste mica ta definitie despre fericire… nu am cum sa te contrazic.E adevarat,dar mi-e greu.Astept de la cel de langa mine sa-mi recapat increderea in sine…
Ce te faci, insa, cu situatia in care cei de langa tine, de la care iti astepti increderea in tine, pleaca, dintr-un motiv sau altul? Pierzi tot ce ai construit pana atunci? Lumea ta se bazeaza extern, nu intern, cum ar trebui…
Do you love yourself? Si nu ma refer la modul ala narcisist – ca la ala stiu ca te pricepi :-p – ma refer la ideea de a te baza pe potentialul tau, pe ceea ce iti doresti, pe ceea ce meriti, si pe ceea ce ai de oferit – si ai ce sa oferi, degeaba zice lumea :-p
nu,uratule… Mi-am pierdut increderea in mine in momentul in care dezamagirile au venit de la cei mai apropiati oameni:tata,prietenii foarte apropiati si iubitul de multi ani.Si nici macar nu au venit pe rand,au venit in acelasi timp si nu de putine ori ma intreb ce am,poate este ceva in neregula cu mine.Poate nu iubesc indeajuns,poate nu sunt destul de atenta cu cei din jur,poate nu se simt iubiti,poate si poate…si cu poate asta se duce toata increderea si iubirea de sine. Potentialul meu? Ce potential cand nu am fost in stare sa-mi tin tatal aproape?Cand el a ales sa aiba in grija o alta copila,de-o seama cu mine.De ce?Cu ce e ea mai buna? Sunt intrebari la care nu am ca raspuns decat:” asa a fost sa fie..” dar vreau mai mult de atat.Vreau sa stiu unde am clacat, unde am gresit, unde am spus da cand trebuia sa zic nu. Am multe de oferit,dar poate ca nu stiu sa arat asta… Am multe defecte Vlad,si stii asta, dar cel mai mare e lipsa de incredere in mine si apoi in oameni. E singurul raspuns la melancolia care ma incearca cateodata si la esecurile din viata amoroasa… Si?Cum s-o recapat?
Hmm.. discutia asta mi-aduce aminte de intrebarea pe care mi-am pus-o in momentul in care ti-am vazut ochii – putin prea umezi, atunci cand ne-am intalnit.
)
( Intrebarea fiind “Ce se-ntampla cu maimuta asta?”
Ar fi multe lucruri de spus aici, din pacate spatiul si locul nu-mi permit sa spun prea multe idei aici. Si in plus, dupa ce termin psihologia, sedintele de terapie la cabinetul meu vor fi cam 200 de euro, si nu vreau sa-mi vand marfa de dinainte :p
1. Nu te mai invinovati pentru lucrurile pe care nu le poti controla. Cum ar fi reactia altora fata de tine. Cel mult poti invata din interactiune si sa mergi mai departe. De aia si e bine ca iti pui intrebarile astea acum, si nu mai incolo. Pentru ca poti porni de aici.
2. Nimeni nu e perfect. Nici macar eu. :p Ai multe defecte, spui, ok… work on them. Nimeni nu se naste carsimatic sau de succes sau independent. Cu totii devenim. Asa a fost si in cazul meu, a trebuit sa trec printr-un proces in care sa-mi pun lucrurile in ordine si sa elimin all the bullshit in my life. Prin urmare nici eu nu am ajuns dintr-o data asa de sexy, irezistibil si modest cum ma cunosti :p
In ceea ce te priveste, s-a inchis cazul.Ti-ai dat singur verdictul;))
In ceea ce ma priveste,azi am mai invatat ceva: nu ai cum sa inveti sa castigi daca nu pierzi.Bine, stiam asta ,dar astazi am aplicat-o prima data. Recunosc, doar ca sa-mi ridic moralul in fata examenului picat, dar sa trecem peste astfel de detalii nesemnificative:D
Cred ca voi fi o clienta fidela a cabinetului tau. Stiu si inteleg tot ce imi spui, poate ca in cazul altcuiva sfaturile mele ar fi identice cu ale tale, dar in cazul meu am clacat.La fel ca si doctorii cand trebuie sa salveze viata cuiva drag lor. Si totusi… sunt multi care s-au nascut sub o stea norocoasa, cu un talent, etc.Dar putini din ei s-au si bucurat de darul lor… Asta denota ca nimeni nu e perfect. Dar… e rau sa tinzi spre perfectiune?