Ades e greu chiar si sa mori

N-am crezut niciodata ca e atat de greu sa mori. Nu i-am inteles niciodata pe cei care isi luau viata. Nu l-am iertat pe Ralph nici acum pentru asta. Nu am stiut ca durerea celor care te iubesc este mai presus de orice spada infipta si rasucita in inima neincetat. Nu am crezut ca vreodata voi ajunge sa nu mai stiu cine sunt. Nu am crezut niciodata ca voi ramane singura, dar mai ales, nu am crezut ca la fiecare bataie din aripi, acestea se vor frange incetisor. Nu am stiut ca doare. Nu am crezut ca cel care ti-a dat viata ti-o poate lua cu buna stiinta. Nu am crezut ca raul chiar exista pe pamant, ca e in fiecare din noi. Nu am stiut ca toate eforturile mele de a fi copilul model vor fi intr-o zi de prisos. Nu am vrut sa cred cand mi se spunea ca oamenii nevinovati sunt cel mai des incercati de greutati. Nu am crezut ca pot ura, ca pot sa uit pentru ce traiesc, ca pot renunta la viata oricand. Nu am crezut ca va exista ceva care sa ma faca sa uit de tot, de mine, de prieteni, de dragoste si de mama.Nu am crezut ca tata… va fi raspunsul la toate intrebarile si esecurile mele.

Of mama, de cate ori plangeam cand rosteam cuvantul asta. Erai totul pentru mine. Fara tine nu vedem viata, nu ma vedeam pe mine. Tu erai sufletul si eu trupul. Daca as putea as lua toata suferinta ta asupra mea , numai sa te vad zambind. Am ajuns acolo unde nu credeam ca voi ajunge vreodata. La capat. Acolo unde nimic nu are sens, nu exista sentiment, unde e nepasare si ignoranta. Unde nu e lumina, doar ceata, acolo unde, pentru o clipa, am crezut ca e mai bine. Apoi te-am vazut pe tine mama si am simtit durerea… durerea ta… Viata nu mi-o luam mie, ci tie ti-o luam mama, am uitat ca eu sunt viata ta. Eram acel carlig de care mai atarna ultima ta speranta.

E asa usor sa spui “vreau sa mor”. E usor chiar si sa faci ceva in privinta asta, dar cand stii ca mai ai putin… Doamne, cat doare! Revezi toate momentele minunate din viata ta, toate lucrurile care au ramas neterminate, toate visele tale si toate planurile, dar mai ales… vezi disperarea si lacrimile celor care te iubesc, pentru ei nu vrei sa mai pleci. Pentru ei ai merge pana la capatul Pamantului.

Nu stiu daca Dumnezeu ma va ierta vreodata. Nu stiu daca tu, mama, vei putea s-o faci. Dar eu nu am sa mi-o iert. Luam viata si fericirea si lumina unor oameni care nu gresisera cu nimic. Nu viata mea o luam. Ci pe a lor. Exact ca un criminal. Cine sunt eu sa fac asta? Nimeni…

Imi sterg o lacrima calda,zambesc

Caci viata ma indeamna

Ca mi-e dat sa si pierd uneori

Ca ades,e greu chiar si sa mori…